Ce ciudat. Stau si ma gandesc ( ca deobicei, prea mult si ma intristez ). Ma gandesc cum timpul este pentru noi cel mai nenorocit si periculos dusman si, in acelasi tmp, cel mai bun si iubitor prieten. Se joaca cu noi. Fuge atat de repede, incat daca ne oprim, fie si pentru doua secunde, pierdem atat de mult... Dar, pierdem. Pierdem clipe pretioase. El nu ne asteapta. Fugim permanent dupa el. Daca am reusi sa-l ajungem din urma si sa mergem la pas cu el..Desigur, reusim si asta. Insa, tarziu. D'abia atunci cand stim ca nu mai avem mult, atunci cand stim ca este timpul sa plecam. Atunci cand ne vom lua de mana cu el si vom pleca impreuna. D'abia atunci ii vom fi recunoscatori pentru tot ceea ce am trait si ii vom da dreptate.
Trebuie sa plecam cu zambetul pe buze. Sa primim moartea ca pe un alt vechi si bun prieten, pe care nu l-am mai vazut din momentul nasterii noastre. Stiu ca nu stiati asta, dar, da! Atunci o vedem pentru prima oara.
Si ne vom tine toti trei de mana si pentru ultima oara vom revedea pe repede-inainte viata noastra de la un capat la altul. Iti vei aduce aminte de tot ceea ce ai trait vreodata, de primii pasi, de imbratisarile mamei, de prima cazatura, de ziua in care ai invatat sa inoti si de cea in care ai invatat sa mergi pe bicicleta, de ursuletul de plus pe care il aveai si il purtai cu tine peste tot, care in momentul de fata sta prafuit undeva prin casa si se uita si el nostalgic catre vremurile trecute, de primul prieten pe care ti l-ai facut in clasa intai, de prima nota proasta, de emotiile primei zile de liceu, de toate momentele frumoase, dar si de cele neplacute din timpul liceului, de prima cearta cu parintii tai, de primul sarut, de prima relatie esuata, de cea care te-a facut sa realizezi ce nu a mers bine in celelalte, de emotiile bacalaureatului, de anii de facultate, de prima betie, de ziua in care ti-ai luat permisul de conducere, de ziua absolvirii, de prima zi la primul tau loc de munca, de ziua in care ti-ai dat seama cine este persoana cu care vrei sa-ti petreci restul vietii, de acel prieten nebun care s-a imbatat atat de mult la nunta ta si de care ati ras mult timp de atunci incolo, de ziua in care ti-ai tinut prima oara copilul in brate, de prima vacanta cu noua ta familie, de ziua in care ai primit prima ta pensie, de ultimii ani petrecuti alaturi de jumatatea ta, de ziua in care le-ai povestit nepotilor de vremurile de mult apuse, de ultima ta zi. Asa vad eu moartea sau cel putin asa imi doresc sa fie. Vreau sa plec fericita, vreau sa plec atunci cand stiu ca nu mai am nimic de facut, atunci cand stiu ca am realizat tot ceea ce mi-am propus sa realizez, atunci cand am sa stiu ca am trecut prin toate etapele vietii. Vreau sa plec fara niciun regret.
Traiesc fara regrete. Consider ca un lucru duce la altul si probabil daca nu as fi facut ce am facut ieri sau acum trei ani, cinci luni, doua zile si patruzeci si sase de secunde, nu s-ar mai fi intamplat ce s-a intamplat azi sau nu se va intampla ce se ve intampla peste doi ani. Nu mi s-ar fi intamplat atatea lucruri bune. N-as mai fi cunoscut atatea persoane geniale, persoane de la care am invatat. Am invatat cate ceva de la fiecare in parte. Persoanele care au facut parte din viata mea. Persoanele care fac parte din viata mea si cele care vor face sau vor mai face parte din viata mea. Nimic nu este la intamplare. Tot ce se intampla in jurul nostru se intampla cu un scop anume. Un scop de care ne vom da seama mai tarziu.
Sa nu va ascundeti de timp. Nici cu sufletul, nici cu mintea, nici cu chipul. El nu asteapta pe nimeni. Daca va veti ascunde, nu o sa-l mai gasiti niciodata. Va pleca pentru totdeauna. El nu se uita in urma, nu are timp de noi. Ironie sau nu, TIMPUL NU ARE TIMP! Dar, noi depindem de el. Depindem atat de mult..
Nu va irositi viata cu lucruri inutile. Traiti-o. Faceti tot ceea ce va trece prin cap. Nu stati suparati!! Sa nu purtati dusmanie nimanui, sa nu urati pe nimeni, sa nu va razbunati. Timpul se va ocupa de noi toti, de fiecare in parte. Este atat de bine organizat, atat de bine calculat, incat nici cel mai ager om de pe acest pamant nu il va putea pacali vreodata.
Sa nu-l pierdeti! Este cel mai valoros cadou al nostru. El ne ofera totul, inclusiv viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu